Ani de liceu

Era ultima oră, cea de la 13-14. Nu îmi mai amintesc în ce clasă ori dacă era ora de logică sau filozofie, dar ştiu că eram la liceu. Mă întorc din pauză, mă îndrept spre locul meu cu o lene de zile mari şi pun capul pe bancă, aşteptând parcă să se întâmple ceva.

Hai să chiulim toţi! se aude o voce. Brusc am revenit la viaţă, eram deja în picioare, cu mapa sub braţ şi cu un pas afară din clasă. Încet clasa s-a golit, dar nu de tot. Mai rămăseseră două colege care nu erau de acord cu ideea de chiul. Se întorc câteva din drum, cu scopul de a le convinge să ni se alăture. Vezi de treaba! Ele nu şi nu. S-a încercat cu vorbă bună, apoi s-a ridicat tonul, ca în final să se treacă la ameninţări. Acelaşi rezultat. Stăteam pe scări înşiraţi de-a lungul celor două etaje. Apare profa, care dându-şi seama ce plănuiam noi a zis râzând: Nici să fugiţi de la oră nu sunteţi în stare! Vai de voi!