Unora le place să complice lucrurile

După mine curieratul se încadrează în top 5 al celor mai uşoare joburi (cu toată stima bineînţeles). Cei care dimineaţă primesc coletele pentru o anumită zonă şi trebuie să le livreze la adresă practic ce fac? Iau coletul, ajung la adresă şi, aţi ghicit, lasă coletul. Cât de greu poate fi? Uneori se întâmplă să nu găsească pe nimeni acasă şi atunci trebuie să sune sau să lase o înştiinţare. Repet. Cât de greu poate fi?

Recent, curierul unui serviciu poştal al cărui nume e trecut pe foarte multe autocare, a reuşit să mă coboare din turnul gândirii mele plină de invidie la adresa celor consideraţi de mine cu joburi uşoare. De ce? A reuşit să facă o livrare ciudat de dificilă. Cum nu era nimeni acasă la ora la care a ajuns el, fără să sune la numărul de telefon de contact, a lăsat înştiinţarea lipită pe panoul unde tanti Lenuţa mai lasă bileţele că vinde lapte sau Nicu instalatorul îşi anunţă disponibilitatea 24/7 dacă apar scurgeri. Nu mă interesează, nu citesc.

La 3 zile, seara, pe la 10, la jumătatea scărilor dintre parter şi etajul unu, prietena-mea (aka prietena lui Daniel Rus – prietenii ştiu de ce 😀 ) se opri brusc şi cu ochii cât cepele mă anunţă că este un sticker cu numele ei pe panoul de la intrare. După ce am tras o porţie bună de râs, prin mintea mea începură să zburde zeci de gânduri despre posibilele lucruri pe care le-ar fi putut scoate la vânzare: blogul, contul de twitter şi poate laptopul ca să fie sigură de-o treabă. La insistenţele ei, m-am întors la panoul cu pricina. Am citit. Am recitit. Numele ei era acolo! Nu era nici o urmă de îndoială! Am luat numărul de telefon, promiţându-mi că nu mă voi mai îndoi niciodată de ea. (Nu mai reţin dacă am promis cu voce tare, încă mai sper că nu.)

Întrucât anunţul era de ceva timp, iar coletul era pe punctul de a fi returnat, mi-am permis să sun la o oră mai târzie. Îmi răspunse o voce cam iritată. Având în vedere că era trecut de 10 seara nu am fost deloc surprins. După ce mi-am prezentat timp de vreo 2 minute scuzele pentru deranj, am trecut la ce mă interesa:

– Am vazut un anunţ în faţa blocului la adresa la care stăm (şi îi dau adresa) şi am vrea să ridicăm coletul. Îl mai aveţi sau l-aţi returnat?

– Aaa, da îmi amintesc că am trecut prin cartierul ăsta acum câteva zile, însă dacă nu aţi ridicat coletul sau daca nu ne-aţi sunat până acum, probabil a fost returnat, îmi răspunse el destul de indignat.

– ?!?! Domnule dragă, cum să vă sun dacă nu am văzut anunţul? răspund eu şi mai indignat

– Păi asta e problema dumneavoastra, mi-o taie el oarecum mândru că m-a prins. Anunţurile sunt puse pentru a fi citite.

– Nu! Anunţurile de tipul ăsta se pun în cutia poştală personală, care se deschide cu o cheiţă şi se verifică zilnic, mai ales dacă ştim că trebuie să ne sosească un colet. Nu ştiu dacă dumneavoastră înţelegeţi procedurile astea?!

– Apăi domnule eu nu am văzut nici o poşta, iar blocul are interfon la intrare şi nu am putut intra în scara. Aşa că am lipit anunţul pe panou…

– Aha, am răspuns eu resemnat…

Deci:

PS: Coletul nu era returnat şi la primire am avut “plăcerea” să fac cunoştinţă cu băiatul “descurcăreţ” de la livrare.