Apr 23 2015

O parcare buclucașă

După 20 de minute de căutat loc de parcare în centrul Clujului, îngrijorat că va rata întâlnirea, Ghiță zări un loc. Analiză spațiul rămas între cele două mașini și constată că este mai mare cu vreo 20 cm față de mașina lui. “Fie ce-o fi!” își zise, punând avariile. Făcu o cruce și începu a da cu spatele. Primul bob de transpirație își pierdu echilibrul și se rostogoli spre vârful nasului, luând cu el, ca un tsunami, alte boabe. Ghiță se opri, își șterse vârful nasului, respiră adânc și continuă operațiunea „Parcarea”. În spatele mașinii se formă o coadă mai mare decât orice coadă a pupătorilor de moaște pe care a văzut-o vreodată un preafericit-patriarh-teoctist. În clipa în care coada formată își pierdu răbdarea și porni Simfonia a XI-a a Claxoanelor (te așteptai din clipă în clipă să apară mireasa și alaiul), îi muri motorul. Se privi preț de o clipă în retrovizoare, își spuse că e bărbat și că o parcare e fix trânta față de ce trebuie să îndure când îl scoate Tina la cumpărături. Apoi, ca prin minune, în fața mașinii apăru de nicăieri o domniță într-o rochie albă ca cearșeafurile după spalare din reclamele cu detergenți. (Nu, nu era mireasa!) „Dă-i! Dă-i!” îi spuse ea mișcându-și mâna „Mai sunt cinci centimetri!”. Ghiță, neavând încotro, se lăsă ghidat de domnița salvatoare. „Stop! Stai așa!” și trecu în fața mașinii. „Hai, dă înainte! Hai, hai!” Dădea din mâini ca un polițist ce dublează un semafor în intersecție. „Stop! Stai așa. Imediat ai bagat-o și ai scăpat!” îi zise în timp ce trecu, din nou, în spatele mașinii. ”Încă un piiiic… Gata! E bine acum!”. Ghiță răsuflă ușurat și coborî să-i mulțumească domniței, pe care o gratulă și o asigură că fără ea nu știe cum s-ar fi descurcat. O salută, mulțumi din nou și porni spre întâlnire. Își dădu seama că în nebunia creată telefonul a rămas mașină. Se întoarse și încremeni când o văzu pe domnița salvatoare cum urcă în mașina din față și pleacă zâmbindu-i.

By • poveşti • 2 • Tags: , ,