Aferim, Radu Jude!

Vineri, cu puțin înainte de ora 20:00, porțile sălii Cinematografului Florin Piersic s-au deschis pentru a primi mulțimea de cinefili prezentă pentru lansarea filmului Aferim, în regia lui Radu Jude. Recentul premiul pe care l-a luat la Berlin, dar și recenziile de care a avut parte înainte de lansarea în România, a făcut multă lume să-și dorească să-l vadă.

Primele minute ale filmului par a fi gândite de un ardelean. Nu se întâmplă aproape nimic. O cameră statică surprinde în plan secund dialogul și deplasarea călare a celor doi actori principali, zapciul și fiul acestuia. Apoi, încet încet, acțiunea începe. Și cu aceeași viteză, și fără să conștientizezi, ai impresia că ești acolo, lângă personaje, iar asta e fix ce trebuie să facă un film. Găsirea țiganului rob fugit de la stăpânul său, returnarea și pedepsirea acestuia zugrăvește o Românie de atunci, cu boieri, zapcii, popi, sclavi, cârciumi și prostituate, în care își are rădăcinile, într-o formă sau alta, România de azi.

Pe tot parcursul filmului este prezentată condiția mizeră pe care țiganii acelor vremuri o aveau, indiferent dacă erau în robie la boier (o anagramă întâmplătoare?!) unde viața lor era în buzunarul boierului, care putea s-o strivească fără să dea socoteală nimănui, sau la biserică, unde condiția lor de animale este prezentată foarte scurt, într-un plan secund, dar cu o simbolistică puternică.

Aferim

Deși lumea a râs pe alocuri, în special la înjurături și limbaj cu 18 în cerculeț roșu, filmul este o dramă zugrăvită perfect în scena în care țigănușul, interpretat magistral de Alberto Dinache, un copil de 12 ani, își face reclamă singur „sunt rob cuminte și harnic” pentru a fi cumpărat de un alt boier, este copiat, mai apoi, de o întreagă familie de țigani, conștientă că fără un boier stăpân ar putea muri de foame.

Cert e că filmul trebuie văzut, acceptat și asumat ca parte din istoria noastră. Dacă putem sau nu să învățăm ceva pentru a îndrepta unele cutume prezente chiar și azi, depinde de fiecare. Trebuie doar să deschidem ochii și să recunoaștem.

Îmi place drumul pe care a apucat-o cinematografia românească!

Aferim, Radu Jude și echipa!