Sep 5 2014
Studenții de atunci și de acum
Când stai în cămin, încerci să găsești o modalitate să-ți rezolvi toate nevoile primare, secundare și de alte natură acolo, la domiciliu. Cu atât mai mult cu cât căminul este mixt sau din căminul de băieți până în cel de fete poți merge liniștit cu cucu gol fără să te vadă cineva. Erau unii care mergeau liniștiți, cu cucu gol fără să i-l vadă cineva, dar ăia așa cum mergeau, așa se și întorceau. Totul se rezolva acolo, fără prea multă bătaie de cap. Cel mai ușor se rezolva lipsa gelului de duș, la duș, când puteai cere oricând tipei de alături puțin din gelul ei.
O prietenă făcuse ceva curs de machiaj și cum nu avea nici o colegă în cameră, iar eu tocmai intrasem la ea, a sărit pe mine:
-Trebuie să mă lași să te machiez, să nu uit ce am învățat azi!
-Dar…
-Nici un dar. Eu te-am refuzat când mi-ai cerut ceva? mi-a tăiat-o scurt (ardeleancă hotărâtă).
E drept că ori de câte ori aveam nevoie de ceva (sare, zahar, paste, pâine, detergent, gel de duș…) nu mă refuza niciodată, așa că nu era frumos să zic nu. Am respirat adânc, am invocat zeii culorilor, ai berii și ai sexului rugându-i să nu intre nimeni în cameră în timpul procesului de zugrăvire a feței din dotare și m-am așezat pe scaun.
Și a început. Cu ochii. Primul instrument: ceva creion de ochi. Apoi a folosit ceva pensule și alte minuni. Apoi a sunat telefonul:
-Bă, te mai aștept mult? Se răcește pizza și se încălzește berea până vii tu! se auzi vocea prietenului meu, cu care stabilisem să ieșim la o pizza și o bere.
Am sărit ca ars de pe scaun și am ieșit din cameră fără să dau nici o explicație, dar mai ales să nu îi dau șansa să mă convingă cumva, oricum, să mai rămân. Probabil ar fi reușit să mă întârzie puțin cu câteva cuvinte. Probabil. Dar eu nu și nu, am șters-o ștrengărește precum un Casanova, dimineață la 5, când venea Poliția Universității în razie pe la cămine. A zis ea ceva ieșind după mine, dar eram ocupat cu demarajul.
De la cămin până la pizzerie m-am simțit ca o vedetă. Femei de toate vârstele, de la fetițe aflate în cărucior, până la doamne respectabile care se ajutau de un baston pentru deplasare, îmi zâmbeau, chicoteau, își dădeau coate și mă arătau din priviri. Una, care a întors privirea, s-a împiedicat și era să cadă. Văzând una ca asta, am luat o atitudine de macho, mi-am umflat pieptul, le-am răspuns la zâmbete și m-am lăsat admirat.
Apoi am ajuns în pizzerie. Când m-a văzut, prietenul meu mi-a zis:
-Ce mama sărăciei ți-ai făcut la ochi?!
În acel moment viața mea din ultimele 10 minute s-a derulat în sens invers până la momentul când prietena mea ieșise pe ușă. De această dată m-am oprit, am filtrat sunetele și am ascultat-o: „Bă, stai să te demachiez, că nu mergi la circ!”. Doar că era târziu.
(P) Dacă atunci aveam smartphone, intram pe foodpanda.ro, îmi descărcam aplicația lor pe smartphone (Android și iOS) și poate, doar poate, scăpam de acest episod. Dar chiar și așa, m-am distrat. Iar pizza și berea au fost din partea prietenului. Ăsta da câștig pentru un student!
