Mar 1 2013

Primele cuvinte

Într-un autobuz aglomerat de bătrâni cu plase cu cartofi, ceapă și ridichi, două tinere mame discută despre copiii lor.

-Vai, tu, niciodată nu mi-am dorit un copil, dar acum nu concep viața fără el.

-Așa am fost și eu acum ceva timp. Dar așa cum ai zis și tu, n-aș mai putea fără ea. Mai ales că acum două zile a zis primele ei cuvinte!

-Nu pot să cred!!! Și al meu. Ieri.

Luară amândouă o pauză. La fel și călătorii, care vorbeau despre prețul mai mic la ceapă în Piața Mihai Viteazu, decât cel din Piața Mărăști, despre când și dacă se vor mai mări pensiile, și singurul elev care a mai încăput în autobuz și-și touchscreen-uia telefonul, întorcându-și privirile spre ele.

Simțind că întreaga suflare ratucistă aștepta să afle care a fost primul cuvânt, „mama” sau „tata”, cele două tinere mame au continuat discuția.

-N-o să-ți vină să crezi ce-a zis a mea, zise prima.

-Nu știu ce-o zis a ta, dar cu siguranță n-o să-ți vină să crezi ce-o zis al meu, continuă a doua.

Simțind importanța momentului, șoferul, profitând de culoarea roșu a semaforului, a oprit motorul. Liniștea era apăsătoare. Un taximetrist nervos care a claxonat blocajul din intersecție a fost aspru și îndelung shhh-it de întreg autobuzul.

Apoi, una din ele a ucis suspansul și a grăit:

-Primele cuvinte ale ei au fost „gangnam style”!

-Nu pot să cred!!! Al meu a zis „harlem shake”!

După acest moment unic fiecare și-a reluat liniștit cursul vieții.

By • poveşti • 2 • Tags: , ,