Aug 19 2012

Trei povești cusute cu ață foarte subțire

Când aud aceeași poveste de mai multe ori, având același fir al acțiunii, dar cu actori diferiți și locații aflate la distanțe considerabile, primul meu gând zboară spre invenţie sau cel mai grosolan plagiat al povestirilor. Eu am auzit trei povești, haioase ce-i drept, dar care par cusute cu ață foarte subțire. În mintea mea, ața s-a rupt deja.

Povestea nr.1 (pe care a relatat-o Gaben mult mai simpatic aici)

Își are rădăcinile în obiceiurile bisericești din postul Adormirii Maicii Domnului. În fiecare seară, din 1 august până în 14 august, se face Paraclisul Maicii Domnului. Lumea se adună, cu mic cu mare, la biserică. După terminarea slujbei în biserică, lumea iese și execută trei ture în jurul ei, bineînțeles cântând tot felul de rugăciuni. Printre primii în acest alai e diacul, care cu ajutorul unei lanterne chioare, citește strofa sau strofele pe care norodul le cântă. De la biserică lumea pleca spre casă, dar nu înainte de a trece și pe la casa preotului, că așa se cuvine, care era după un pod și unde era o cruce, loc de rugăciune. Într-una din seri, diacul, conștient că din alai fac parte și babe care nu văd bine, văzând că podul are o spărtură, a anunțat lumea strigând ”Aveți grijă! Podu-i spart.”. În acel moment alaiul a început să cânte ”Aveți grijă! Podu-i spart! Sfântă Marie, ne rugăm ție…”.

Povestea nr.2

Implică o persoană, șă-i zicem Ghiță, care trebuia să ajungă dintr-o localitate în alta, aflată la câțiva km depărtare, într-o zi ploioasă și friguroasă, în care nu ai scoate nici câinele din casă. La un moment dat, a oprit un camion, cu platforma neacoperită, care l-a luat, dar avea loc doar pe platformă. Ghiță și-a zis că oricum îl plouă dacă stă pe marginea drumului, dar măcar ajunge la destinație. În camion era un sicriu gol. Ghiță nu avea treabă cu asemenea lucruri, așa că a dat capacul la o parte și s-a băgat în sicriu, măcar să nu mai simtă vântul rece și să nu-l mai plouă. Din sicriu mai auzea doar motorul mașinii și stropii de ploaie care cădeau pe sicriu. Șoferul, om bun la suflet, a oprit și a mai luat un autostopist plouat, tot în spate, pe platformă. La un moment dat, Ghiță a mai auzit doar motorul camionului, a dat puțin la o parte capacul sicriului, a scos o mână afară și a zis ”Oare mai plouă?”. În acel moment, celălalt pasager de pe platformă, de frică, a sărit din camion.

Povestea nr.3

În această poveste sunt doi protagoniști. Un șofer și o persoană cu ceva probleme la mansardă, să-i zicem Ghiță. Șoferul vrea să parcheze, iar Ghiță se oferă să-l ajute. Îi face semn șoferului să dea în spate că este loc destul, agitând tot mai tare mâna, determinând oarecum șoferul să se grăbească, că nu are toată ziua la dispoziție să-l ajute. La un moment dat, inevitabil, se aude un POC!, moment în care Ghiță merge la șofer și-i spune ”No, acuma dă-te jos și vezi ce-ai făcut!”

Cele trei povești le-am auzit de atâtea ori, în atâtea zone ale țării, cu mențiunea ”fix așa s-a întâmplat” sau ”am văzut cu ochii mei”, încât cel puțin pentru mine nu mai reprezintă decât niște basme. Simpatice, dar totuși doar basme.

Cu siguranță mai sunt asemenea povești, dar ori le-am uitat, or n-au ajuns încă la urechile mele. 😀

By • poveşti • 2 • Tags: , ,