Jul 3 2012

Dacă ar putea vorbi

În această dimineaţă, în drum spre muncă, pe scările ce duc spre Cetăţuie, am văzut doi pui de rottweiler. Iniţial am crezut că a ieşit cineva cu ei la plimbare. Am ezitat pentru o clipă să mă opresc să-i drăgălesc, pentru că ştiu că nu toţi stăpânii de câini sunt încântaţi. Însă după o scanare a zonei am observat că sunt singuri. M-am oprit şi i-am chemat. Au venit dragii de ei într-un suflet şi m-au pupat şi au sărit pe mine, bucuroşi ca nişte copii care au primit jucăriile mult dorite. Din păcate eram în întârziere şi nu mai puteam rămâne. Să-i iau să-i duc acasă era imposibil. Am deschis telefonul şi am lăsat un mesaj pe Twitter şi unul pe Facebook, în speranţa că mesajul va ajunge la cei care i-au pierdut sau se vor găsi persoane dornice să-i adopte în cazul în care au fost abandonaţi.

Nu ştiu ce s-a întâmplat cu ei. Cert e că pe la 3 jumate când am trecut din nou prin zonă nu mai erau. Nici nu aveam speranţe mari să mai fie.

Mă întreb ce fel de oameni iau în grijă două animăluţe şi le lasă nesupravegheate sau le abandonează? E posibil ca unii oameni să nu fie conştienţi la ce se înhamă, iar după un timp să realizeze că de fapt nu au cum să aibă grijă de ele. Doar că abandonul nu e o soluţie. Cu siguranţă sunt mulţi oameni care ar fi dispuşi să le adopte. Dan Olteanu e dovada. El a luat un beagle de aproximativ 2 ani, care a fost abandonat de stăpâni.

Sper totuşi că aceşti căţei au fost pierduţi sau au scapat din ceva curte, iar într-un final vor ajunge la stăpâni. Oricum îmi voi aminti o bucată de vreme felul în care s-au oprit şi m-au privit, legănându-şi căpşoarele pe o parte şi pe cealaltă în timp ce mă îndepărtam de ei, imagine care probabil le-a amintit de un moment de dezamăgire pe care l-au trăit recent.

By daniel rus • personal • 2 • Tags: căţei, Cetăţuie, Cluj-Napoca, rottweiler