Mar 16 2012

O faptă bună necontinuată nu rămâne nepedepsită!

O infecţie în gât îl trimise pe Ghiţă direct la laboratorul unei clinici pentru un exudat faringian. Şi dacă tot era la capitolul recoltare, a zis că nu-i un capăt de lume dacă îl face şi pe cel nazal.

Când să intre în laborator, printre cele 3 asistente o văzu pe Ela, o studentă focoasă de la medicină alături de care şi-a petrecut multe nopţi. Şi după amieze.

-Bună ziua, zise Ghiţă zâmbitor, privind-o în ochi pe Ela.

-Bună ziua, răspunse mai apăsat Ela. Poftiţi înăuntru. Să-mi spuneţi numele dumneavoastră şi să-mi daţi un buletin.

-Băi asta e amnezică? Auzi la ea să mă întrebe cum mă cheamă. A uitat de câte ori m-a sunat şi m-a invitat la ea?! A uitat de câte ori mi-a ţipat numele deranjându-şi vecinii de la telenovela de la 16 sau trezindu-şi vecinii în miez de noapte?!

Cu toate astea Ghiţă se conformă, crezând că e doar profesionalismul de care trebuia să dea dovadă faţă de celelalte, şi îi întinse buletinul.

-Domnu Ghiţă, zise ridicându-şi privirea din buletin şi mai apoi privindu-l în ochi, nu trebuie să vă fie frică. Nu o să simţiţi aproape nimic. Vă rog să vă aşezaţi.

Apoi îndreptându-se spre celelalte le zise:

-Mă ocup eu de domnul.

Îşi luă recipientele, nişte beţe şi îşi întoarse privirea spre el. Abia atunci observă Ghiţă strălucirea din privirea ei. Dar nu era cea pe care o văzu de fiecare dată când se întâlneau. Era mai degrabă o strălucire diabolică. Înghiţi în sec.

-Lăsaţi capul pe spate şi deschideţi gura.

Îi vârî primul băţ pe gât. În acel moment i se tăie respiraţia. Şiroaie reci de transpiraţie îi invadară trupul şi involuntar începu să bată din piciorul drept. Una din colege se ridică de la birou şi stătu încremenită, dar oarecum pregătită să intervină.

-O să mai iau o probă din gât, pentru că văd fluide de coloraţie diferită. E mai bine aşa. Şi oricum, v-am zis, nu o să simţiţi aproape nimic.

Şi i-l vârî şi pe al doilea. Pesemne mintea ei zbura la mâncarea pe care urma s-o gătească mai spre seară, iar mâinile executau ordinul, pentru că începu să dea cu băţul prin gâtul lui Ghiţă ca într-o oală. Una largă. În scurt timp faţa lui se făcu roşie spre mov, fruntea îi era plină de bobiţe de transpiraţie ca folia de plastic al unui solar într-o zi totidă de iulie, iar tricoul ca proaspăt scos din maşina de spălat fără sorcător.

-Sunteţi aproape gata. Vă mai iau puţin din nas.

Agonia lui Ghiţă continuă. Simţi cum băţul îi intră adânc în nas. Aproape reuşi să-l vadă cu ochii prin interior. Apoi începu să vadă difuz. Din cauza lacrimilor. Îi curgeau necontrolat, cu presiune.

-Ok. Sunteţi gata. Rezultatul îl veţi primi în 3 sau 5 zile.

-Mulţumesc, îi zise Ghiţă dând senzaţia că urmează să vomite. Să aveţi o zi…

Se opri. Consideră că e mai bine. Şi ieşi din încăpere. Se aşeză pe un scaun din hol sub privirea următorilor pacienţi, care se cam speriară când îl văzură.

În timp ce-şi trăgea sufletul, se auzi din laborator:

-Ce-a fost asta? Ai vrut să-l omori? Ce te-a apucat? săriră cele două pe Ela.

-Fetelor, vă amintiţi că v-am zis eu de un tip cu care mă vedeam si m-a lăsat cu ochii-n soare şi cu părul vâlvoi? Eu i-am zis că o sa regrete într-o zi. Nu am specificat nici cauza, nici ziua. El şi le-a ales.

By • poveşti • 1 • Tags: , , , , , ,