De ce nu-mi pare rău că nu mi-am luat iPhone

Până acum două luni când mi-am cumpărat smartphone-ul Samsung Galaxy Ace nu am dat mai mult de 100 de euro pe un telefon. Este adevărat că de fiecare dată mi-am cumpărat telefoanele la fidelizare, dar acesta a fost pragul pe care mi l-am impus pentru un aparat care mă ajuta strict la comunicarea prin apeluri sau mesaje.

Probabil ca și majoritatea celor care își petrec o perioadă mai mare din timp în mediul online și eu m-am gândit să devin posesorul unui iPhone. Cum prețul la liber era cât două mașini de spălat, fără de care trebuie să recunoaștem că viața e mult mai grea, singura variantă disponibilă venea la pachet cu un abonament nou-nouţ pe 2 ani. Prețul telefonului ajungea la aproximativ 950 lei, iar abonamentul lunar la 29 euro. Bineînțeles că minutele din abonament se transformau în zile, mesajele în cărți de zeci de pagini, iar traficul de date mă transforma într-un căpitan de şalupă cu care puteam naviga oricând, oricât şi oriunde.

Timp de o săptămână am făcut capul calendar la cel puțin trei persoane.

Apoi de bună voie și nesilit de nimeni, nici măcar de prietena mea care se gândea la binele meu și la cât de greu mi-ar fi să car zilnic cu mine două mașini de spălat, am renunţat. Și am făcut bine.

De ce nu regret? Cred că imaginile de mai jos sunt cât se poate de grăitoare…

 

… referitor la ceea ce oferea noul abonament.

Twitter, mail, apeluri şi mesaje ştie şi smartphone-ul ăsta.