Dec 13 2011

Marinar sau căpitan?

Ghiţă o iubeşte pe Tina. Doar că o iubeşte şi pe Marina. Nu la fel de mult, dar o iubeşte. Pe Marina Română unde e ofiţer.

Când pleca pe mare, Ghiţă stătea cu lunile. Ofiţer fiind nu îşi făcea probleme cu mâncarea, călcatul hainelor, curăţenia din cabină, lustruitul pantofilor sau orice muncă ce implică un minim efort fizic. Avea pentru asta un marinar care le făcea în locul lui. Era like a boss.

Doar că după un timp “Adu ceva de mâncare!”, “Ia aia din cabină!”, “Calcă-mi cămaşa!”, “Mută berea puţin mai încolo!” sau “Dă cu mătura!” s-au transformat în chestii non-verbale, în priviri insistente înspre un lucru şi gesturi făcute prin mişcarea capului sau ale mâinilor care să-i traducă dorinţele.

Din obişnuinţă şi acasă procedă la fel. Stând la televizor cu o bere în mână, termină un bol imens de chipsuri, pe care îl puse pe măsuţă. Când Tina trecu prin sufragerie, Ghiţă îi făcu un semn din cap, dându-i de înţeles că ar trebui dus de acolo. Tina observă gestul lui Ghiță și îi spuse:

-Auzi băi! Io no soi marinero, soi capitan!

By daniel rus • poveşti • 9 • Tags: Ghiţă, Marina Română, marinar, Tina