Nov 27 2011

Aveţi o echipă pe care nu o meritaţi!

Ca să nu o lungim prea mult, este vorba de U Cluj. De ce? Imediat.

Aud mereu “U este un simbol!”, “U este un spirit!”, “U este un mod de viaţă!”, “U este iubită mai ceva ca propria mamă!” lucruri pe care eu, un venit în Cluj de 3 ani, nu am cum să le contest. Eu îi cred pe toţi la grămadă sau pe fiecare că simpatizează această echipă ori chiar o iubesc. Îi poartă însemnele, vorbesc mereu despre ea şi meciurile sale şi-l aşteaptă cu nerăbdare pe următorul.

Şi cu toate astea, îmi menţin afirmaţia din titlu. Aveţi o echipă pe care nu o meritaţi!

Un simbol, o istorie, o iubire nu se susţine prin înjurături sau vorbe “de bine”, ci prin cântece. Mă îndoiesc că jucătorii ar auzi un glas murdar venit din tribună, cu trimitere directă la adversar sau la antrenor, şi dacă l-ar auzi cu ce i-ar ajuta?

În tot acest timp, peluza făcea ce ştie cel mai bine. Îşi susţinea favoriţii prin cântece chiar dacă erau conduşi cu 1-0. Peluza credea în ei. Credea în forţa jucătorilor de a reveni în joc. Le arăta asta prin cântec. Pe fondul unui meci bun, cu numeroase ocazii, suporterul din tribună făcea ce ştie cel mai bine. Să înjure. De mamă, de morţi, de organe. Pe adversar, pe arbitru sau pe antrenor.

În minutul 90+2 U Cluj egalează. Peluza cântă în continuare transmiţând jucătorilor că încă se poate. Ca prin minune tribuna cântă “Haide U! Haide U!”, numai că e cam târziu. Vocea ei stinsă nu se aude până pe gazon şi nu mai împinge pe nimeni de la spate. De ce? E obosită, pentru că în timpul meciului a fost ocupată cu altceva. Cu frustrări personale. Iar cu gura plină de “carne” nu prea reuşeşti să susţii nimic.

E păcat că unii suporteri nu îşi încurajează echipa, ci preferă să înjure adversarii, arbitrii sau să dea sfaturi antrenorului. Dacă ar fi suporteri adevăraţi ar cânta pentru echipă, iar dacă ar fi antrenori ar sta pe bancă.

U este echipa asociată cu un oraş minunat. Are un stadion modern. Are jucători cu potenţial. Din păcate nu are suporteri care să o susţină.

Noroc cu peluza. Ea este singura care demonstrează iubirea necondiţionată.

Mi-aş dori ca de la următorul meci să cânte tot stadionul. De la început până la final. Aşa ar fi normal. Atât de normal, încât la meciul inaugural, unui ziarist din Rusia i s-a părut ciudat că nu cântă tot stadionul, ci doar peluza.

By • blog • 5 • Tags: , , ,