Oct 31 2011

Şi la frate brânza e pe bani

Dacă mi-ar fi spus cineva că voi asista la un meci de fotbal în care galeriile vor scanda numele adversarului, îi râdeam în faţă.

Iniţial, sâmbătă, am crezut că sunt in tribuna 2, pentru că “Di-na-mo! Di-na-mo! Di-na-mo!” auzeam în urechea dreaptă şi oarecum nu era normal. Apoi aceeaşi senzaţie am trăit-o câteva minute mai târziu când urechea stângă a fost invadată de “U Cluj Na-po-ca! U Cluj Na-po-ca!”. M-am uitat în jur, şi da, eram unde trebuie. La tribuna 1 la masa presei.

A fost cel puţin interesant. Eu nu sunt genul de pentru culori şi pentru echipă (sau cum se spune), pentru înjurat sau huiduit adversarul, ci mai degrabă pentru hai să-i arătăm că dăm cu un gol mai mult.

La un moment dat mă întrebam cum vor reacţiona galeriile în cazul unui gol. Se vor bucura ambele indiferent de poarta la care s-ar marca? La cum s-au comportat, aşa era normal. De pupat s-au pupat pe tot parcursul meciului, s-au acompaniat şi s-au completat reciproc, iar când o parte a tribunei 2 a început să-i muiască pe dinamovişti, peluza lui U i-a taxat imediat. Asta a fost o adevărată surpriză. Şi poate dacă nu ar fi fost înainte scandările muiste la adresa ceferiştilor sau a steliştilor, ziceam că la Cluj s-a inventat o nouă formă de civilizaţie în fotbal. Una pe care cel puţin mie mi-ar plăcea s-o văd în tribune: să cântăm şi să ne susţinem favoriţii, fără să ne pese de adversar. Dar toate astea poate doar în Utopia din Balcani…

By daniel rus • blog • 4 • Tags: Cluj Arena, Dinamo, fotbal, galerie, masa presei, U Cluj