Jul 3 2011

Ghiţă la pescuit

Sună telefonul.

Vasile: Bă Ghiţă, vii la pescuit în weekend-ul următor?

Ghiţă: Vin, cum să nu vin. Cine mai vine?

Vasile: Ionică şi Sandu.

Toată săptămâna inima lui fuse pătrunsă de chinul dulce al momentelor din viaţa unui pescar: pregătirea rucsacului, a cârligelor, a momelii şi a nodurilor, a nopţilor nedormite sau a celor dormite precum mama unui nou născut, să nu rateze momentul oportun de a lansa la apă.

Apoi chinul dulce se transformă într-unul amar, într-o zi de joi, deoarece Tina lui îi zise:

-Să nu-ţi faci planuri pentru weekend, pentru că pe ăsta îl petrecem împreună, iar dacă ţi-ai făcut, le anulezi.

În acel moment cerurile picară pe Ghiţă, care cu o lacrimă în colţul ochiului stâng, cu un nod în gât, cu vocea tremurândă şi cu gândul la mâncarea caldă şi la evitarea unui scandal, îi răspunse:

-N-am nici un plan. Sunt doar al tău, apoi înghiţi în sec.

Le comunică celorlalţi modificarea schimării, se resemnă şi rămase acasă cu gândul la pescuială şi invidia pentru ceilalţi care plecară fără el.

Când cei trei ajunseră la baltă, Ghiţă îi aşteptă.

-Ce mama sărăciei faci aici? Nu ziceai că nu te lasă? îl întrebă Vasile.

-Păi să vă zic. După ce am ajuns acasă, Tina îmbrăcată doar în lenjerie intimă, m-a luat de braţ, m-a dus în dormitor unde erau numai lumânări, petale pe pat, şampanie la rece în frapieră, ea s-a aşezat de pat şi mi-a zis să o leg de pat. Am legat-o, iar apoi mi-a zis să fac ce vreau.

-Şi aşa rapid ai fost? Te credeam mai rezistent, zice râzând Vasile.

-Nu mă, că n-am baiuri din astea, dar dacă a zis să fac ce vreau, iată-mă aici…

By daniel rus • poveşti • 9 • Tags: Ghiţă, pescuit, poveşti, Tina