Mar 11 2011

Circulăm preventiv?

Pe vremea când eram în Oradea, într-o seară m-am convins că scenele din filme în care un cetăţean lovit de maşină e aruncat precum un manechin lansat din catapultă, sunt cât se poate de reale. Eram pe bulevardul Decebal când la o trecere de pietoni un băieţaş cu un merţan l-a luat din plin pe un amărât care traversa regulamentar. Îl aşteptau vizavi prietenii lui.

Voi aţi văzut cum pluteşte cineva în aer 20 de metri după ce e lovit de o maşină care are viteză? Mă bucur pentru voi dacă nu. Aţi văzut pe cineva aterizând lângă voi după un salt generat de izbitura unei maşini? Nu? Mă bucur din nou. Nici nu vă doresc.

Zilele astea au avut loc mai multe accidente rutiere cu victime. Luni în Piaţa Mărăşti două fete care au traversat neregulamentar au fost izbite de un logan. Marţi un bărbat care traversa strada regulamentar pe trecerea de pietoni a fost lovit de un troleibuz. Joi două fete au fost lovite tot pe o trecere de pietoni în Mănăştur.

Nu avem cultul circulaţiei preventive. Nu suntem atenţi nici ca şoferi, nici ca pietoni. Mai ales de când avem tot felul de gadgeturi cu twitter şi facebook la pachet, nu se poate să lipsim un minut din aceste reţele sociale măcar până traversăm strada să putem fi atenţi la ce se întâmplă în jurul nostru, ci trebuie să-i mulţumim rapid noului follower @%=(¤% sau sa dăm un retweet lui @celmaiinfluent, poate poate ne dă un reply şi vede toată twitterimea că ne-a băgat în seamă. S-ar putea ca tot ce vom obţine va fi un follow pentru @SfântuPetru.

La semafor între două claxoane mai trimitem rapid un tweet să anunţăm lumea despre cum e traficul sau punem o poză cu doi care se ceartă pentru “prioritate”, vorbim la telefon ca şi cum am fi zmei cu 7 mâini, 3 coaie şi cu atenţia distributivă, dar desenam S-uri pe asfalt,  ne batem în priorităţi cu toţi cretinii din trafic chiar dacă avem în grijă câteva zeci de oameni pe care trebuie să-i debarcăm întregi la următoarea staţie, ne umplem de nervi ca urmare a acţiunilor de mai sus, călcăm pedala de acceleraţie să recuperăm timpul pierdut cu certăreţul din ultima intersecţie tranzitată, pe care tot noi l-am provocat şi ne trezim la următoarea trecere de pietoni că l-am trimis pe un nevinovat la UPU, ca să aibă şi presa despre ce să mai scrie.

Nu sunt împotriva acestor activităţi care ne conectează cu lumea prin online sau prin undele GSM, dar totuşi sunt unele cazuri în care chiar nu îşi au locul. Sunt convins că ne putem lipsi de telefon când traversăm strada sau când suntem la volan. Un tweet, o poză de pe facebook, un mesaj sau un apel telefonic îl putem da sau vedea şi după ce ajungem întregi pe partea cealaltă a străzii sau după ce coborâm din maşina odată ajunşi la destinaţie.

Fraţilor, maşina calcă nu f…rânează de fiecare dată în timp util!

Înainte să traversăm este imperios necesar să ne asigurăm că ăla de vine pe 4 roţi cu 60-70 km/h ne-a văzut, a reacţionat şi poate opri să ne lase să trecem. Verdele sau nişte dungi albe pe asfalt nu înseamnă siguranţă.

Poate ar trebui să învăţăm aşa ceva şi la şcoală, cu practică în viaţa reală. Oricând la orice oră, dacă un elev este observat traversând neregulamentar să aibă notă mică. După vreo 3 note din astea mici sunt sigur că îi trece. Poate în timp ar da roade.

Oare de ce ar fi nevoie ca să avem şi un cult al circulaţiei preventive?

By • personal • 11 • Tags: ,