Dec 10 2010

Suntem oameni, nu roboţi

Uneori problemele personale, cele de la locul de muncă sau pur şi simplu tranzitarea oraşului la o oră de vârf,  te schimbă fără să îţi dai seama. La muncă şeful te stresează chiar dacă tu îţi faci treaba bine, în trafic te intersectezi cu tot felul de oameni transmiţându-le din trăirile tale şi luând câteva dintr-ale lor, iar acasă…hai să nu vorbim despre asta, bucătăriile diferă. Lăsam şi politica, pentru că nu vreau să vă ia nervii şi să căutaţi x-ul.

Stresul, nervii şi frustrările se acumulează, zi de zi, oră de oră. Abia aştepţi locul şi momentul pentru a te scutura de ele. Ai putea:

  • să iei un sac de box la mângâiat
  • să faci o excursie până în cea mai apropiată pădure şi să te manifeşti liber
  • …
  • să mergi pe stadion

Cred că ultima variantă este îmbrăţişată de cei mai mulţi dintre voi. Mergi pe stadion şi înjuri arbitrii, jucătorii, conducătorii de club şi pe cine mai vrei tu, te ridici de pe scaun şi dai din mâini. Frumos nu? Vezi un meci şi te eliberezi de frustrări şi uiţi de probleme. Nu ţi-au făcut nici unul dintre ei nimic, dar aşa simţi tu nevoia. Este locul şi momentul descărcării, iar ăia aleargă acolo şi le primesc pe toate fără să poată face ceva. Doar că ştii ceva? Şi ei sunt oameni! Şi ei au frustrări! Şi ei simt nevoia să se descarce. Aşa că nu vă mai scandalizaţi când un jucător face un semn obscen pe direcţia pe care vă aflaţi voi sau vă înjură. Consideraţi că v-a claxonat un şofer în trafic când aţi greşit cu ceva, că asta nu provoacă insomnii.

By • personal • 4 • Tags: ,