Adio cota unică? Lămuriți-mă și pe mine!

Voi încerca să fiu scurt. Să luăm cazul unei persoane fizice autorizate și cazul în care pentru fiecare lucrare emite factură. Cu siguranță omul știe cu cât vrea să rămână în buzunar după ce își plătește taxele, astfel, la suma netă aferentă serviciului său, adaugă taxele, printre care și impozitul. (net+impozit+CAS+ce mai e).  Emite o factură de 100 lei*. Cu această sumă se încadrează la cota cea mai mică de impozitare (să zicem 8%). Normal ar fi ca el să pună în plus, la suma netă, valoarea corespunzătoare impozitului de 8%. Dacă face treaba asta* de vreo 50 de ori într-un an, ajunge la suma facturată de 5000 lei. Eh, la această sumă facturată, pentru 3000 lei (să zicem că de la 2000 lei e cota de impozitare maximă), se încadrează la o altă cotă de impozitare, probabil actualul 16%, și intervine rectificarea. Păi în situația asta, diferența de 8% nu o suportă persoana din buzunarul său? Dacă va fi așa, cu siguranță cel care facturează va pune la suma netă valoarea corespunzătoare impozitului maxim, indiferent de suma facturată. Și atunci cu ce mă avantajează pe mine, plătitorul, mișcarea cu impozitul progresiv, dacă indiferent de contravaloarea serviciului eu voi achita valoarea aferentă cotei maxime de impozitare.

Dacă impozitarea se va face la valoarea facturii emise, cine garantează că un serviciu facturat, de o valoare mai mare, nu se va împărți în mai multe facturi de valoare corespunzătoare cotei de impozitare mai mică, ducând în acest mod la scăderea colectării taxelor?

Poate nu am o viziune corectă a acestor treburi economice, poate nu m-am făcut bine înțeles, dar nu dați cu pietre. Sunt doar un inginer autorizat ANRE gradul II A+B. Dar voi puteți să mă lămuriți.