Din Cluj se vede altfel

Din Cluj se vede altfelCunoscând afinitatea lui Ovidiu Blag pentru sport, nu m-ar fi mirat foarte tare să descopăr doar sport în cartea Din Cluj se vede altfel. M-am înșelat. Parțial. Zic parțial pentru că, să fim serioși, un om de sport nu poate sta departe de una din iubirile lui.

Citind această carte, am conștientizat că sportul românesc, în cea mai mare parte a lui, are loc la televizor și în presa scrisă. Adică fix așa cum nu ar trebui să se întâmple. Am selectat un fragment, care m-a făcut să mă opresc din citit și să încerc să-mi amintesc de câte ori sportul vorbit, urlat și bălăcărit a luat fața celor care au făcut cu adevărat performanță. M-am oprit la timp, altfel e posibil să nu fi reușit nici acum să termin cartea.

Ana Porgras a câștigat aurul mondial, la 16 ani. Practică gimnastica de la 4 ani, antrenându-se pe brânci și trecând peste o accidentare urâtă care a ținut-o departe de sală aproape un sezon. Este acum pe primele pagini ale publicațiilor, va fi invitată la televiziuni să-și arate medalia. După aceea va veni un meci de fotbal, să zicem Craiova-Dinamo, și atenția multora va fi îndreptată spre declarațiile lui Mititelu și ale lui Borcea.

Bineînțeles, Ovidiu are și un sfat pentru sportivi, unul dur, dar probabil printre puținele și singurele pe care le poate face un sportiv nefotbalist.

„Așa că, Ana Porgras dragă, felicitări, bucură-te acum, decupează toate ziarele care au scris despre tine, că nu se știe când se va mai întâmpla o asemenea minune. Pregătește-te cu ambiție, să mai iei medalii multe. Până te pregătești tu, noi o să avem puțină treabă: se termină turul campionatului de fotbal și nu știm cine va fi campioană de toamnă. Să știi că mai există și alte campioane în afară de tine, nu e totul în viață să devii campioană mondială.”

Pe lângă subiectele sportive, Ovidiu face o descriere a orașului și modul în care va arăta Clujul peste câțiva ani, cu blocuri la o aruncătură de băț de pădure, indiferent cât se va construi și ce aventuri ar putea trăi cineva care ar vrea să viziteze Mănășturul cu bicicleta.

Cred că toată tevatura asta legată de redescoperirea farmecului acestui oraș este nejustificată. S-au găsit unii să critice noile construcții, să comenteze vrute și nevrute despre statuia lui Avram Iancu, despre centrul istoric […] Clujul real este în malluri […] 

Frumusețea Clujului este pe strada Câmpului. E un cartier minunat aproape de pădure. Și așa va rămâne, pentru că, dacă din greșeală se mai taie niște brazi pe acolo, tot aproape de pădure vor rămâne blocurile.

Sunt atâtea locuri de vizitat, imaginația vă lipsește. Începeți un tur al Mănășturului cu bicicleta, de exemplu. Pentru siguranța dumneavoastră nu folosiți decât pistele special amenajate. Știu că iar o să comentați că nu sunt piste, dar vă repet, puneți-vă imaginația la contribuție.

Se știe că uzul bate regula, că anormalul devine normal dacă se repetă cu suficientă frecvență încât să-l înlocuiască și atrage tot mai mulți practicanți. Uneori nici nu realizăm când am schimbat, fără cea mai mică intenție, tabăra. Uneori e bine să ne oprim, să privim în jur și să ne dăm seama dacă ne place ce găsim. Chiar dacă această carte a fost scrisă acum 4 ani, îmi lasă impresia că am citit un articol scris pe blogul lui ieri.

Cel puțin prin ochii unui clujean, din Cluj se vede altfel!

PS. Ovi, ca să nu dăm ocazia gurilor rele să vehiculeze eronat suma pe care s-a scris acest articol, oricum n-o vor ghici, eu zic să ne întâlnim la un restaurant, să bem, să mâncăm, iar la final s-o dăm nemțește! Ce zici?

alt PS. Cartea se poate cumpăra de la Casa Cărții de Știință, Bulevardul Eroilor, nr.6-8 sau se poate comanda online.