Pâine cu mai puțin suflet

Azi, pe la ora 19:25, am trecut pe lângă magazinul Panemar de pe strada Ferdinand. Planul de a lua o pâine de acolo mi s-a întipărit pe circumvoluțiuni încă de acasă. Ajuns la locul care într-o zi normală mustește de suflet, bag capul înăuntru și zic:

-Săru’mâna! Pâine neagră aveți?

-Da! îmi răspunse una din cele două doamne din magazin.

-Puteți, vă rog frumos, să-mi aduceți una! Sunt cu câinele, nu vreau să intru cu el și nu am cum să-l las în siguranță afară!

(Câinele ăsta e o bombă de energie. Probabil dacă ar participa la campionatul interplanetar de tras sania sau căruciorul cu rulmenți ar ajunge pe Marte în timp ce ceilalți căței abia ar ajunge prin dreptul Lunii.

Dacă sunteți pescari, probabil aveți în minte imaginea desenelor lăsate pe luciul apei de firul undiței imediat ce ați reușit să aduceți peștele, care se luptă pentru supraviețuire, mai aproape de mal. Eh, cam așa „merge” și Toto.  De stat nici nu se pune problema.)

-Legați-l de țevile alea! primesc prompt răspunsul doamnei, care se întoarse cu spatele și-și găsi altceva de făcut.

(Țevile alea sunt fix pe marginea trotuarului, adică legându-l acolo echivala cu eliberarea lui din lesă fix între roțile mașinilor.)

Am plecat. M-am oprit pe Memorandumului, tot la Panemar. Acolo am folosit un hidrant aflat la o distanță suficient de mare de stradă și de mașini. L-am lăsat acolo, am intrat, am cumpărat și pace.

Dacă la primul Panemar la care m-am oprit era plin de lume, nu ziceam nimic, nu-s chiar atât de idiot să cer și să mă aștept să fiu servit cu o pâine la intrare, iar povestea asta nu exista. Însă, în acel moment, înăuntru erau fix 0 (zero) persoane.

Dacă voi continua să cumpăr de la ei? Da, pentru că e un produs bun, care merită, însă imaginea lor în ochii mei nu va mai fi la fel. Până la urmă degeaba au ei site fain, degeaba fac campanii și comunică bine în online, dacă pică examenul fix la tejghea, acolo unde e clientul!