Veste bună, veste rea sau în ordine inversă

-Am uitat cum e să mergi din magazin în magazin, să-mi mai iau şi eu o bluziţă, un maieuaş, ca toată lumea! Numai în casă am stat în ultimele două luni! îi spuse Tina lui Ghiţă.

-Ştii foarte bine care au fost motivele, draga mea! Crezi ca mie mu mi-e dor să ies la o bere, nu de dragul berii, ci de dragul poveştilor cu prietenii, să îmi iau o cămaşă, să merg la frizerie, nu să mă tund eu cu maşina…

Ghiţă se uită în ochii Tinei, şi cu o strângere de inimă, cu certitudinea că e posibil să regrete enorm după, dorindu-şi în schimb să-şi fi înghiţit limba, îi spuse.

-Ia cardul meu şi mergi să-ţi cumperi o bluziţă şi un maieuaş! Dar nu mai mult!

Tina îl luă în braţe, îi spuse că-l iubeşte mai mult decât orice pe lume asta, luă maşina, pe care o prinse rugina în parcare în ultimele două luni, şi dusă a fost.

După vreo 6 ore, la jumătate de oră după ce se închise mall-ul, Tina ajunse acasă.

Deschise uşa, aruncă sacoşele din mâini şi-l chemă pe Ghiţă.

-Dragostea mea, am o veste proastă şi una bună! Cu care vrei să încep?

Ghiţă, în drumul lui spre intrare, îşi repetă în gând “Să nu fie ceva rău de maşină şi să se fi răzgândit până la urmă şi să nu fi cumpărat nimic!, Să nu fie ceva rău de maşină şi să se fi răzgândit până la urmă şi să nu fi cumpărat nimic!, Să nu fie ceva rău de maşină şi să se fi răzgândit până la urmă şi să nu fi cumpărat nimic!”

-Cu care vrei să încep? îl întrebă Tina, întrerupându-i şirul de gânduri.

-Cu vestea proastă, zise el, să scap!

-Vestea proastă e că am cheltuit toţi banii de pe card.

Ghiţă înghiţi în sec de trei ori, îl luă cu leşin, se sprijini de perete, şi cu o voce stinsă o întrebă.

-Şi vestea bună?

-Vestea bună e că te iubesc chiar și așa sărac!