Nov 13 2012

Să nu dormi niciodată acasă la un electrician!

Ghiţă, un electrician de succes, sătul să se împiedice de încălţămintea uitată pe hol sau să verifice rezistenţa pereţilor noaptea când se trezea să meargă la baie, îşi montă senzori de mişcare în dreptul uşilor de la camere. Aceşti senzori legaţi ombilical de becul de la baie, îi trimiteau papa prin fire imediat ce ajungea cineva lângă uşă. Becul de la baie era unul special şi reacţiona asemeni câinelui lui Pavlov, doar că el nu saliva. Când primea papa i se lumina chipul. Era suficient cât să facă să se distingă lucrurile de pe hol şi făcea vizibilă calea până la baie. Din acel moment atunci nu mai avea nici un semn violet-verzui pe corp.

Într-o zi, Costică, un prieten de-ai lui Ghiţă, avu ceva probleme de rezolvat la Cluuuj. No, şi se rugă de Ghiţă să-l găzduiască, iar Ghiţă, om de-o sută, zise da. No, şi cum au băut toată seara bere, după ce s-au pus într-un final la somn, Costică simţi chemarea. De câte ori ajunse lângă uşa camerei, becul de la baie se porni. No, cum să intre peste cineva la baie? “Hai că mai rezist puţin!” îşi zise el de fiecare dată când ajuns la uşă văzu becul de la baie pornit. Vezica îi bătea în ţeavă, el mergea spre baie, becul era pornit. Într-un final, după vreo 3 ore în care a reuşit să lege toate obiectivele camerei, uşa, patul şi fereastra, prin autostrăzi de mare viteză, ieşi din cameră şi bătu puternic cu pumnii în uşa de la baie.

-Ieşi, mă, odată din baie că nu mai pot!!!

Ghiţă sări ca ars din pat, deschise uşa camerei şi spuse:

-Ce vrei, mă?

Costică, întorcându-se spre el, îi răspunse stins:

-Acum, un mop!

By • poveşti • 2 • Tags: , , ,