Lacurile Plitvice, un colţ de rai în Croaţia!

“Dacă nu vezi lacurile de la Plitvice, mergi degeaba în Croaţia!”

Cu vorbele astea ricoşând din ciocan, în scăriţă şi mai apoi în nicovală, am pornit spre Croaţia. Totuşi, de unde mergeam noi până la lacuri erau cam 420 km dus-întors. Parcă nu-mi ardea să mai stau încă o zi în maşină, cu două zile înainte de a porni spre casă, care era la 1020 km. Dar am făcut-o şi pe asta.

Tot ce ştiam despre acele locuri era de pe internet: taxa de intrare 110 kuna (15 euro), în care erau incluse plimbări cu vaporaşul şi cu trenuleţul, şi taxa de parcare 7 kuna/h (0,94 euro/h). Restul urma să descoperim acolo.

Şi am descoperit: apa limpede de un albastru verzui pe care femeile îl numesc turqoise, peşti şi raţe cerşetoare, peşteri uscate sau inundate, poteci de lemn mai lungi decât avem noi autostrăzi sau drumuri fără denivelări şi gropi, cascade mici şi spumoase sau zgomotoase care se loveau de colţurile stâncilor transformând apa în milioane de particule fine de apă şi mai coborau temperatura în termometrul intern al fiecăruia.

Şi acum poze:

             

Nu multe, să nu plictisesc audienţa. 😀

Locul e superb. Banii pentru intrare nu sunt foarte mulţi. Într-o seară, într-un club, cu siguranţă laşi mai mult şi te alegi cu ţiuit în urechi şi haine care put a fum. Dacă ajungi în zonă fă-ţi timp pentru rezervaţia de lacuri! Dacă nu ai bani, dar ai timp, poţi evita plata biletului, doar că va trebui să faci întreg traseul pe jos. Deşi senzaţia de relaxare şi linişte pe care o ai deasupra apei de culoarea albastru verzu,i pe care femeile îl numesc turqoise, merită toţi banii.