Aug 7 2012

Am fost recunoscut ca blogger în Parndorf!

Abia după ce m-am prins cum stă treaba cu limitările de viteză de pe autostrăzile ungurilor, am început să câştig timp. Şi dacă tot l-am câştigat, am zis să-l cheltui în Parndorf. De cum am intrat, m-am panicat. Oare am ajuns în România? Erau prea multe maşini cu număr de Bihor, Arad, Satu Mare, Cluj… Româna o auzeam la fiecare 3 paşi. Am văzut nişte preţuri şi m-am liniştit. Nu eram. Eram în Austria.

De obicei mă satur repede de umblătura prin magazine. Aşa s-a întâmplat şi acum. Am ochit o bancă liberă şi din trei paşi uriaşi am pus stăpânire pe ea. Nu au trecut nici două minute, că lângă mine s-a oprit o domnişoară. Mă privea şi îmi zâmbea. I-am zâmbit şi eu. Şi-a deschis braţele precum o lebădă vieneză şi s-a năpustit asupra mea. Văzând una ca asta, mi-am deschis şi eu la rându-mi aripile şi am luat-o în braţe. Deşi nu eram îmbrăcat în roşu, iar barba mea era neagră, am aşezat-o pe genunchii mei. Am întrebat-o câţi ani are, şi cu ajutorul bunicii mi-a spus “tlei”. Apoi mi-a zâmbit ştrengăreşte, de parcă îmi spunea “Eu ştiu cine eşti!”, apoi mi-a întins chicotind un pişcot.

By daniel rus • poveşti • 5 • Tags: Austria, blogger, Parndorf