Când mintea e deja în concediu

Sâmbătă a debutat concediul din acest an şi am pornit spre Croaţia, via Viena, Veneţia şi Trieste. Un traseu destul de lung, dar în condiţii de autostradă lucrurile păreau mai roz.

Bucuros nevoie mare că imediat ce am ajuns la Debrecen intru pe autostradă şi până la Viena o pot ţine cu 130-135km/h, cu o mică excepţie – la traversarea capitalei Ungariei, m-am dezumflat rapid. Făcând o medie pe sectoare de drum parcurse, în ţară, unde nu avem autostrăzi, am avut cea mai mare viteză medie. E adevărat că în ţară am avut de partea mea detectorul de radar şi staţia de emisie-recepţie, jucăria preferată a camionagiilor şi tiriştilor, dar care a intrat rapid şi printre preferinţele şoferilor B-listeri. În Ungaria, până în Debrecen, nici nu trebuie să stea poliţia cu radarul. Respectă ăia viteza legală mai ceva ca habotnicii Cuvântul Domnului. Toată speranţa mi-o pusesem în autostrăzile lor. Trebuia să punctez pozitiv la capitolul timp, dar în acelaşi timp negativ la capitolul bani pe card. Am intrat pe autostradă. Şoc! Limită de viteză ba 80 km/h, ba 70 km/h. Oi fi pe ceva autostradă nou inaugurată, mi-am zis. S-or fi luat şi ungurii după noi, pun restricţii până e finalizată, zburdau alte presupuneri prin mintea mea. O fi ceva porţiune în reparaţii, dar unde-s muncitorii? m-am întrebat.  Nici vorbă. M-am riscat. Am depăşit un TIR. I-am dat pedală până pe la 100 km/h. Am văzut din nou limita de 80 km/h. Am stat o perioadă cuminte în banca mea. Începu să mă mănânce piciorul drept. L-am scărpinat niţel cu pedala, care m-a facut să trec din nou de 100 km/h când eram în depăşirea celui de-al doilea TIR. Din nou 80 km/h!!! Frate, ăştia îşi bat joc de mine! Cum să pui 80kmh limită pe o autostradă finalizată, fără lucrări de întreţinere şi fără probleme?

Abia după ce am trecut de Budapesta am realizat că indicatoarele de limită de viteză pe care le vedeam erau plasate pe remorcile TIR-urilor.