Poveşti din autobuz

Într-o zi, la aceeaşi oră, toate femeile s-au îndrăgostit. Tot atunci lumea s-a schimbat. Bărbaţii au ales să plece, au zis ei la război, şi le-au lăsat să facă ce ar face orice om îndrăgostit indiferent de perioada în care trăieşte, indiferent de opţiunile pe care le are, indiferent de modalităţile de distracţie existente în jur, indiferent de orice altceva: să se întrebe. Ce? Orice. Şi să scrie. Ce? Ce simt.

Vineri, la ora 19:00 am urcat într-un autobuz. Un autobuz transformat într-o scenă de teatru. Deşi recomandarea e să-ţi închizi telefonul, l-am pus doar pe modul silenţios. Am făcut bine, pentru că am avut nevoie de un mesaj. Un mesaj pe care eu, bărbatul războinic, să i-l timit ei, o victimă colaterală a războiului, pe o foaie A4. Măcar acum, dacă nu am făcut-o la timp.

Piesa de teatru Oracol a fost un experiment inedit. Gratiela Badescu a dat viaţă sentimentelor unor femei îndrăgostite. Pentru jumătate de oră am urmărit o piesă de teatru printre şoferi, pietoni, biciclişti şi semafoare. Au fost aceiaşi şoferi, pietoni, biciclişti sau semafoare din fiecare zi. Dar nu i-am simţit. I-am ignorat complet. A fost cea mai plăcută jumătate de oră petrecută în trafic. Poate ar fi la fel în fiecare zi dacă, într-un fel sau altul, cultura şi-ar face loc acolo.

Oracol cu Gratiela Badescu

Experimentalist și Grolsch au pus roți culturii și i-au dat drumul pe străzi. Dacă azi n-ai prins un loc, mai poţi s-o faci mâine.