In Anonymous we trust, nu?

Se pare că una din marile probleme ale online-ului românesc este că unele persoane care chiar spun ceva, şi de cele mai multe ori argumentat, preferă să rămână anonime. Deşi 99,99% dintre onlineri sunt conştienţi de corectitudinea celor spuse de  aceşti anonimi, se agaţă de un mic detaliu “Cum să îi dau dreptate şi mai ales să iau în considerare ceea ce spune unul care nici măcar numele real nu ni-l dezvăluie?”.

O fi chiar aşa important pentru credibilitate numele sau înfăţişarea unei persoane?

Pe data de 16 mai, seara, am deschis televizorul. Era emisiunea lui Badea. Da, sunt vinovat! Ca de obicei omul îşi prezintă punctul de vedere în legătură cu ce citeşte prin ziare sau ce li s-a întâmplat unora. Nu ştiu exact câtă lume ia de bun ceea ce zice el, dar dacă e să dăm crezare acelor rating-uri, cred că sunt destui. Are o emisiune, e cunoscut, e persoană publică şi are priză la el, deci ai putea să crezi tot ceea ce emite el de după măsuţa lui. Doar că în acea seară a cam dat-o de măsuţă. A început o poveste cum că Electrica a deconectat-o pe o prietenă de-a lui, care locuieşte în Titan, apoi a pomenit de un unchi de-al lui din Craiova (nu ştiu dacă ceva stradă, zonă ori cartier din Bucureşti sau chiar oraşul din Bănie) care şi el a fost neîndreptăţit de, da… aţi ghicit, Electrica. Numai că ştiţi ce? În nici una din cele două zone, presupunând că e vorba de oraşul Craiova, nu există Electrica. În zona capitalei e Enel-ul, iar în Oltenia e CEZ-ul (informaţii luate de pe site-ul ANRE). Cu toate astea, sunt convins că deşi el a dezinformat audienţa, lumea a luat de bun tot ce a zis el.

Există nume, există şi o imagine a numelui. E mai bine?

Se pare că unii nu ştiu la ce firmă îşi plătesc energia electrică. Şi eu mă agit ca prostul când aud reporteri relatând despre stâlpii de înaltă tensiune care s-au prăbuşit pe maşinile parcate pe bulevardele unor oraşe sau printre blocuri. Dar asta e o altă poveste…