Mie nu mi-e frică de dentist. Mie mi-e frică de injecţii!

Da. De fapt nu mi-e frică mie, că eu merg să le primesc, ci corpului meu. Un fapt real, pe care mi-e greu să-l controlez. Indiferent că e anestezie sau o injecţie simplă, corpul meu reactionează. Prefer s-o spun înainte, să ştie omul la ce să se aştepte. Altfel păţesc ca prima dată, când a trecut efectul anesteziei până şi-a revenit dentista. 😆 Da, atunci chiar m-am distrat. Şi eram în scaunul dentistului.

Dar nu despre asta e vorba azi. Când începi cu dentiştii, începi cu toţi. Tehnicieni, radiologi, chirurgi… Azi despre radiologi.

Ultima dată îmi zice dentistul că ar vrea să-mi schimbe o plombă, dar că are nevoie de o radiografie, ca să fie oarecum sigur de activitatea subplombară desfăşurată de-a lungul vremii. Zis şi făcut. Mă prezint la o tanti din asta plină de raze. Mai mult solare, că stătea în dreptul geamului. Mă aşează pe un scaun, îmi dă un şorţ destul de greu la prima atingere şi-mi zice:

-Pune-l pe tine!

Da, fix aşa mi-a zis. Ce atâta clientul şi stăpânul. M-a executat direct. După ce m-am echipat corespunzător o întreb:

-Bucătăria unde e?

-Bucătăria, întrebă ea oarecum mirată.

-Păi mi-aţi dat şorţul ăsta. Mă gândesc că-mi daţi şi nişte oale şi-mi spuneţi ce aţi vrea să mâncaţi.

-E pentru protecţia ta, îmi zice ea cu un aer de superioritate.

V-am zis că nici vorbă de clientul, stăpânul, politeţuri şi alte rahaturi d-astea.

-Aha. Păi şi şorţul e pentru protecţia hainelor. Că la cât de scumpe sunt…

-O să-ţi pun asta în gură, şi îmi arată o chestie alb cu negru, şi când îţi spun să muşti, muşti. Ai înţeles?

Dau din cap ca şi căţelul ala pus la loc de cinste pe vremuri în spate la Dacie şi deschid gura. Meştereşte ea ceva pe acolo, fixează chestia aia alb cu negru, de care vă ziceam adineauri, pe poziţie şi zice:

-Muşcă!

Nu termină bine de zis că încăperea e invadată de:

-Aaaaaaauu!