Ce ne dă nouă cutia poştală

De câte ori v-a întâmpinat această imagine când aţi vrut să verificaţi cutia poştală? Pe mine de foarte multe ori.

De câte ori aţi citit conţinutul acelor reviste? Eu aproape niciodată.

În general acest tip de reclamă sfârşeşte pe jos, călcată în picioare, şi stă acolo până vine persoana care face curat sau cineva căruia îi pasă de imaginea blocului în care locuieşte, şi le adună.

Îmi verific cutia poştală zilnic. Nu pentru că aştept scrisori sau vederi de la prietenii plecaţi prin alte ţări, pentru alea există mail şi facebook, ci pentru că îmi aminteşte de vremea când chiar găseam scrisori în ea. Da, am trăit şi acele vremuri când vânam poştaşul. Şi au fost faine. E drept că uneori găsesc şi plicuri, dar expeditorii doar îţi amintesc să treci pe la casieriile lor să le dai bani.

De fiecare dată când deschid cutia poştală duc în casă cel puţin o revistă sau un pliant cât o foaie A4 împăturită în diferite forme. Am un loc unde le depozitez. Cred că ar fi o idee bună să adunăm toate aceste hârtii şi măcar o dată pe lună să le ducem într-un loc special amenajat şi de acolo la centrele de reciclare. De această operaţiune s-ar putea ocupa primăriile din oraşe, iar cu banii obţinuţi, deşi puţini, ar putea să planteze din când în când câte un copac sau un rând de flori.

Până atunci, din punctul meu de vedere, singura lor utilitate e în bucătărie, când curăţ pe ele cartofi, morcovi, ceapă, usturoi…