S-au întors acasă

Ieri pe malul Someşului a fost sărbătoare. Toată suflarea în alb-negru s-a întors acasă. Ioan Gyuri Pascu în rol de profesor de istorie a prezentat o scurtă lecţie a ceea ce a însemnat şi înseamnă U. Apoi a chemat acasă, rând pe rând, viitorul Universităţii reprezentat de centrul de copii şi juniorii, generaţia de aur formată din fostele glorii şi actuala echipă care momentan ocupă locul al doilea în clasamentul ligii întâi. Când trecutul, prezentul şi viitorul au format la centrul terenului un U gigant, familia U a fost acasă.

Totuşi mai lipsea ceva. Acel ceva care dă farmecul fiecărui meci de fotbal. Sarea şi piperul, galeria. Fără ea, întoarcerea nu era completă. Cu o coregrafie excepţională, a demononstrat de la începutul până la sfârşitul meciului că este alături de echipă la bine şi la rău.

Chiar dacă scorul a fost nefavorabil Universităţii, nimic nu a putut strica bucuria suporterilor care îşi vedeau echipa în sfârşit înapoi acasă. Au ignorat tabela, au ignorat scorul, chiar şi jocul modest al favoriţilor şi au cântat pentru ei. Încă o dovadă că dragostea pentru acest club şi pentru aceste culori există şi este puternică.

A fost o seară magică pentru marea familie U care s-a întors acasă. Tribunele au fost la înălţime. Scorul… Cui îi pasă de scor? Or fi câţiva, dar nu trebuie luaţi în seamă. Nu de această dată.

A fost un spectacol excepţional şi tot ce contează e că…