Cluj sau Bucureşti?

Cunosc o mulţime de persoane care îşi caută un loc de muncă de foarte mult timp. După ce au vânat joburi în domeniul în are şi-au terminat studiile fără prea mult succes, au lăsat din mândrie şi au încercat şi altceva. Câtorva le-a ieşit, multora nu prea. Aşa că încă sunt în căutarea unui loc de muncă.

Cunosc multe persoane care şi-au început activitatea într-o firmă şi şi-au finalizat-o tot în ea, prin pensionare. Bineînţeles, unii dintre ei nu au făcut toată viaţa acelaşi lucru. Chiar şi aşa, nu ştiu dacă să mă bucur pentru ei sau să îi compătimesc. Să mă bucur că le-a fost bine acolo, că au fost atât de mulţumiţi de ceea ce aveau încât nu au simţit nevoia de schimbare, că nu au fost nevoiţi să treacă prin stresul interviurilor şi a telefoanelor de după care să îi anunţe rezultatul, telefoane care uneori nici măcar nu au mai venit, sau să îi compătimesc pentru că nu au avut niciodată un termen de comparaţie.

Într-un oraş fără prea multe oportunităţi, cred că un loc de muncă din care să poţi ieşi la pensie este aur curat, dar într-un oraş dinamic în care eşti surprins de posibilităţile de la fiecare pas este greu să nu le iei în calcul.

Zilele trecute Emil întreba pe twitter cum e viaţa în Bucureşti. (dacă încă nu i-aţi dat follow, acum e momentul)

Majoritatea twitteriştilor au înţeles că urmează să se mute. Imediat au început să curgă sfaturile care îl îndemnau să nu ia calea Bucureştiului pentru că e mai bine la Cluj din toate punctele de vedere.

Eu am fost în capitală o singură dată pentru un interviu. Mare lucru nu am văzut. Traseul a fost scurt. Din tren în metrou şi din metrou în tren. Nu aş putea să îmi dau cu părerea. Totuşi sunt foarte mulţi care aleg Bucureştiul pentru un motiv sau altul, dar nu ai cum să nu iei în calcul aspectul financiar.

Şi atunci mă întreb, care ar fi suma pentru care un clujean ar accepta să lase Clujul şi să se mute la Bucureşti? Şi ca să avem acelaşi punct de pornire, să zicem că el munceşte în Cluj pe un salariu de 2.000 lei net.