Ai dracului americanii ăştia

Când ieşim la o bere sau la o masă, toate sunt bune şi frumoase până vine nota de plată. Atunci pomelnicul pe care e trecută comanda întregului grup trece pe la fiecare, fiecare îşi face un calcul cu cât are de plată şi cât lasă ciubuc, dacă lasă, şi pune banii. Chiar şi aşa se mai întâmplă uneori să dea cu rest. Numai că e cu minus. Cu minus pentru buzunarul celui care rămâne ultimul. Am păţit-o recent, când am fost nevoiţi să scoatem vreo 30 lei ca să acoperim nota de plată, fără să mai lăsăm ciubuc. Şi asta pentru că nişte unii au uitat să-şi plătească ce au băgat la maţ. Şi nu erau nişte rupţi în fund, ci oameni care lucrează pe mii de euro pe lună. Mai precis englezi. Dacă erau irlandezi nu ziceam nimic, dar aşa…

Am trecut oarecum uşor peste acel eveniment, dar nu fără o imensă greaţă şi mi-am dat seama că aşa ceva nu s-ar fi întâmplat dacă eram americani. Frate, ăia au bani ficşi pregătiţi de fiecare dată îndiferent de ce consumă! Ori de câte ori se ridică de la masă, bagă mâna în buzunar, scot banii, îi aruncă pe masă şi pleacă. Apoi revin în acelaşi local şi evenimentele se succed în aceeaşi ordine. Mă gândesc că dacă o singură dată nu ar fi lăsat banii pentru ce au comandat, cineva i-ar fi apostrofat. Dar asta nu se întâmplă niciodată.

Sunt daţi dracu americanii ăştia cum le potrivesc ei pe toate.

sursa: filmele americăneşti 😀