Mai bine dependent de internet

Laptopul e parte din viaţa mea, mai ales când e conectat la internet. De multe ori, cu el adorm şi cu el mă trezesc. Risc mult ori de câte ori fac asta, dar deocamdată încă trăiesc. 😀 Odată am păţit-o. Trebuia să fac curat şi de mâncare împreună cu prietena mea. Am făcut cerere pentru a amâna desfăşurarea activităţilor cu o oră pentru a scrie un articol, dar nu mi s-a aprobat. Drogu-i drog şi m-am injectat. Urmările: am făcut curat şi de mâncare singur. Chiar şi aşa, eu zic că am scăpat uşor. 🙂

Rând pe rând mi-am făcut aproape toate conturile care respiră cu ajutorul internetului: mess, hi5, blog, facebook, iar acum şi twitter. Odată intrat în hora online-ului tre să joc şi încerc să o fac cât mai bine. Cu ajutorul internetului şi a acestor conturi am cunoscut personal oameni faini, oameni pe care îi citeam cu regularitate, dar pe care i-am văzut doar în pozele de pe facebook sau pe la televizor, ori oameni pe care i-am auzit la radio.

Apoi la evenimentul TVdeceHaine de casă party“, Dragoş mi-a prezentat aplicaţia snaptu pentru telefon. De atunci nimic nu a mai fost la fel. M-am transformat într-un vânător de wifi. La o pizza, la un suc, la o nefiltrată, în staţie aşteptând troleul sau la cumpărături, buricele degetelor tremură dacă nu le satisfac dorinţa de căutare. Sufăr ca un câine dacă nu găsesc wlan disponibil, dar nu am de ales: abonamentul telefonului nu îmi permite conectarea la internet. În schimb la vederea mesajului “loading…” simt cum se deschid cerurile.

Până la urmă dependenţa de internet e mai bună decât dependenţa de porcăriile etno de exemplu. Aşa că nu te sfii să spui “Bună, mă numesc X-ulescu şi sunt dependent de internet!”. Nu-i ruşine. Asociaţia dependenţilor de internet anonimi vă aşteaptă! 😀