Începe să-mi placă galbenul

Nostradamus, baba Vanga, Biblia şi câte alte mijloace ghicitoare sau prevăzătoare ale viitorului dădeau ca sigură conducerea lumii de către rasa galbenă. Orice investiţie a chinezilor sau a japonezilor oriunde în lume era urmată inevitabil de asocierea cu această predicţie. Singurul lucru care pe mine mă sperie, are legătura cu limba lor, pe care cred că mi-ar fi foarte greu s-o învăţ.

Doar că acum, cu ultimele evenimente, când s-a văzut ce îi caracterizează chiar şi în momente cu adevărat dificile, aştept cu nerăbdare ziua în care rasa galbenă va conduce lumea. Poate aşa ne bagă şi nouă cineva în cap disciplina, bunul simţ, patriotismul şi ne scoate figurile, nesimţirea şi talentul de a ne plânge fără să încercăm măcar să schimbăm ce nu ne convine. Ştiu că se pot enumera mult mai multe aici, dar sunt de treabă şi mai las şi pentru voi.

Ne-ar prinde mai bine galbenul?