Lucruri ciudate s-au întâmplat azi

La sfârşitul programului de muncă, toate hârtiile care mai stau pe masă şi aşteaptă să fie rezolvate s-au împrăştiat prin tot biroul de la curenţii de aer generaţi de graba cu care am părăsit încăperea. M-ar fi invidiat până şi Usain Bolt pentru sprint. Cum să nu te grăbeşti să ieşi din birou când afară te aşteaptă o vreme ca cea de azi. Nici nu ştiu dacă am închis calculatorul, cert e că nu am mai alergat după troleu de frică să nu-l pierd şi să congelez în staţie până vine următorul şi nici nu mi-am încheiat toţi nasturii la haină.

Ajuns în staţie lumea mă privea. Primul venit un 6. Mă pregătesc să urc şi aud o voce: Hai să-l luăm pe următorul sau să mergem pe jos, că nu e mult pâna la Regională şi nu am bani de amendă. Urc şi ca de obicei mă opresc pe culoar. Cei din faţa mea au început să-şi perforeze biletele de săreau confetti prin troleu mai ceva ca la petreceri ori cotrobăiau pierduţi prin genţi. Mă gândesc că poate o fi ceva controlor prin zonă. Ma întorc, mă uit în spate. Nu era, dar scena se repetă. În 5 secunde s-au perforat 10 bilete, iar femeile erau cu mâinile prin genţi. Ciudaţi oameni, îmi zic în gând. Ajungem în staţie, cobor din troleu şi merg să iau o pâine. Intru în magazin, vânzătoarea mă fixează cu privirea:

-Săru’mâna, zic eu, pâine aveţi?

-Avem, zice cu un glas stins înghiţind în sec.

-Vreau şi eu una, dar să fie pospătă vă rog, că de nu…o aduc înapoi, îi zic pe un ton mai vesel. A, staţi să văd şi ce mezeluri aveţi, că îmi trebuie şi ceva salam. Sper că nu sunt de la Crăciun, zic eu întorcându-mă spre ea, moment în care tanti s-a făcut galbenă la faţă. Ar trebui să ieşiţi puţin la aer, vă vad palidă.

-Sunt bine, staţi liniştit.

Mă serveşte, plătesc, salut respectuos şi plec spre casă. Intru în casă, îmi sărut cu foc fata care îmi spune:

-Degeaba ţi-ai agăţat ecusonul de gât, dacă nu îl ţii cu faţa spre lume.