Să visezi e gratis!!!

Cineva îmi spunea Nu e bine să visezi mult, deoarece asta înseamnă că îţi trăieşti viaţa dormind!.

Când ai un vis, de cele mai multe ori este nevoie să faci anumite sacrificii: renunţi la maşina personală în favoarea transportului în comun, munceşti mai mult sau îţi iei încă un job, cauţi o chirie mai ieftină, te asiguri că nu laşi becurile sau televizorul pornite aiurea, renunţi la hainele cu logo mare de firmă pe ele şi toate astea pentru a avea într-o zi satisfacţia, de exemplu, să vezi cu ochii tăi aurora boreală. Din păcate uneori cu toate eforturile şi sacrificiile pe care eşti dispus să le faci, visul rămâne doar un vis.

Atunci te opreşti şi îţi aminteşti de vremea când asemenea probleme nu erau ale tale, ci ale părinţilor. Era mult mai simplu când spuneai Mami, îmi trebuie bani pentru o pereche de pantalon de blug! sau Vreau şi eu să merg cu prietenii la munte weekendul ăsta!, iar părinţii făceau tot posibilul să îşi vadă plodul fericit, nu? Şi mergeai la distracţie cu prietenii sau te prezentai a doua zi la şcoală cu blugul nou, fără să realizezi în naivitatea ta că şi părinţii au renunţat la ceva care poate era mai important decât capriciul tău, doar să te vadă fericit. Considerai că meriţi orice, oricât, oricând, fără sacrificii şi cât mai simplu.

E bine să ai visuri , pentru că asta te motivează să lupţi pentru a ţi le îndeplini şi într-un final să ai nişte satisfacţii în viaţă. Te ajută să îţi pui o oarecare ordine în viaţă prioritizându-ţi acţiunile şi investiţiile. Problema este că mulţi sunt obişnuiţi să primească totul de-a gata, fără să mişte un deget, dacă se poate să le cumpere de la un magazin. Acest lucru a fost speculat de nişte şmecheri, care au deschis nişte magazine cu numele Magazin de vise.

Când l-am văzut pe primul, am zis că pe ăsta scrie mare FALIMENT, pentru că îmi era imposibil să îmi imaginez că se va găsi cineva care să arunce banii pe visuri. Eu ştiam că a visa e gratuit. Apoi am văzut tot mai multe magazine de acest gen şi mi-am pus o întrebare: Atât de jos am ajuns că nu putem avea propriile visuri şi trebuie să le luăm la pacheţel?

Mi-e greu să cred că există oameni cărora nu le pasă de propria persoană, în condiţiile în care nişte oameni total străini lor se gândesc şi pun bazele unei campanii prin care se urmăreşte protejarea acestor consumatori de vise toxice.

Hai să visăm frumos! Nu avem nevoie de aceste magazine de coşmaruri!