Un virus numit blog

Acum 2 ani m-am apucat de activitatea de blogging. Habar nu aveam cu ce se mănâncă, aşa că am ales calea cea mai simplă, cunoscută şi de mai marii ţării, google-ul. Cine a stat să analizeze posibilitatea cumpărării unui domeniu şi a unui host plătit, atâta timp cât eu doream să mă lansez cât mai rapid? După completarea unui simplu formular, m-am trezit blogger. Cine mai era ca mine? Am aflat după.

În scurt timp, mi-am dat seama că sunt multe alte lucruri de care trebuie să ţin cont: de la aspectul paginii şi viteza cu care ea se deschide, până la opţiunile pe care platforma de blogging mi le pune la dispoziţie, dar poate cel mai important, brandul cu care te prezinţi în www. Am început să vânez concursuri ale căror premii erau domenii sau găzduiri, dar eram mereu în urmă cu câţiva paşi. Ultimul pe care l-am ratat era organizat de Ginake. M-am resemnat, dar i-am lasat un comentariu prin care îl rugam ca pe viitor să le promoveze mai bine sau să stabilească un timp mai mare pentru participare. Răspunsul a fost unul neaşteptat pentru mine: un domeniu .info gratuit.

Normal, ca un începător, am cautat găzduire moca, pe care am şi găsit-o. Prima problemă a hostului aveam s-o descopăr în scurt timp: nu trimitea mailuri de notificare la comentarii. Cred că îi taxa. Nu mi-am verificat  niciodată mailul aşa des ca atunci. Din minut în minut intram să verific şi să moderez primul comentariu lăsat de cineva, ca nu cumva să se supere dacă apare cu întârziere.  Apoi, mi-am dat seama că nu updata pluginurile. Mă simţeam legat de mâini. Trebuia să găsesc o alternativă.

După alte căutări, în schimbul a două linkuri, am primit un alt host, care permitea update şi nici nu se zgârcea la mailuri. Totul mergea ca uns, eu scriam, lumea citea şi comenta. Era un adevărat party. Eram atât de mulţumit, încât am plecat liniştit în concediu, nu înainte de a planifica spre publicare nişte posturi atât cât să nu mi se simtă lipsa.  În a 2-a zi de concediu, primesc un mesaj unde ţi-a dispărut blogul?!? Deşi mi-am planificat să nu intru în contact cu nimic din ce înseamnă internet şi calculatoare, am vrut să mă conving că nu e ceva farsă. Şi nu era. Cineva mi-a spart parola şi mi-a pus un redirect de toată frumuseţea. Tipul cu hostul, se făcea că plouă, că el nu ştie nimic, că s-a uitat şi totul e ok.

Atunci mi-am dat seama că dacă vrei să ai parte de servicii de calitate, trebuie să plăteşti. Plăteşti, ai suport tehnic. Le ai pe astea, poţi face treabă. Doar că munca mea de 3 luni s-a dus. Rămâne ceea ce vedeţi aici şi ce îmi mai găzduieşte blogspotul, pe domeniul .info, lucruri pe care le gasiţi în Arhivă.

Jur pe roşu că tot ce am scris aici e adevărat şi că prin acest articol particip la concursul “Aventuri la Găzduit