074….cine?

Vasile (dar la fel de bine putea fi Ion, Gică sau Janos) este trimis de firma la care prestează, în Felix la un training. După un Vai draga mea, ce rău îmi pare că nu îţi poţi lua liber să vii cu mine, să profităm de zilele astea, că la cum stăm cu banii, ăsta era concediul nostru pe anu asta! zis nevestei, îşi ia bagajul şi merge la gară. Pe tren îşi sună foştii colegi de facultate să-i anunţe că le dă berea aia promisă acum 10 ani, iar pe unul din ei, prietenul de beţie de atunci, îl roagă să-i facă rost de numărul roşcatei care i-a tatuat inima pe vremea studenţiei.

– Mă, e măritată femeia! Dă-i pace!

– Lasă că ştiu eu mai bine ca tine. Fă-mi rost numa!

Ajunge la hotel, se cechinuieşte şi stă să îşi tragă sufletul. Sună telefonul.

– Na mă numărul. Notează! 074….

– Stai că n-am pe ce scrie. Zi-l numa, că îl reţin io. 074…, 074… Gata! L-am reţinut.

– Să nu zici că nu te-am avertizat. Dă-i pace, că e mai bine aşa. Eşti şi tu cu familie…

– Lasă mă! Mersi.

Se tolăneşte pe pat. Inima îi bate cu putere. Îşi aminteşte cu greu numărul şi tastează. Sună. Are emoţii. Îi răspunde.

– Salut Roşchi! (aşa îi zicea el când erau numai ei doi) Până vineri sunt la Felix şi mi-ar face plăcere să te revăd şi să retrăim clipele de demult.

După câteva momente de pauză…

– Mă nesîmţâtule, îs soră-ta! Tu ai mers acolo la curve? Lasă numa că te zic io la Anuţa ta. Porcule!