Filmul ”Despre oameni și melci” m-a pus pe gânduri

Filmul e clar foarte bun, unul dintre cele mai faine filme românești pe care le-am văzut în ultimul timp.

Acțiunea are loc într-un oraș tipic perioadei imediat următoare căderii regimului comunist, a cărui viață depinde de o uzină pe cale să se închidă pentru a face loc unui investitor străin. Problema e că planurile viitorilor proprietari nu coincid cu dorințele angajaților. Sună cunoscut? Chiar foarte cunoscut.

Filmul surprinde românismul în cele mai mici detalii și pe alocuri umorul ăla care îți aduce aminte de Creangă sau Caragiale. Trecerea de la un râs sănătos la o față serioasă și empatie față de personaje, te face să te întrebi dacă urmărești o comedie sau o dramă. Nu ai cum să nu râzi la întrebarea ”Azi lucrezi pentru export sau dai ceva și pentru piața internă?” sau să nu înghiți în sec în momentul în care George, fericitul tată al unui baiat, află că e steril din naștere. Până la urmă ne lămurește scenaristul, care consideră filmul o comedie dulce-amară.

Deși actorii se împart în mari și mici, nu vreau să fac aprecieri de asemenea natură. Cel puțin nu în acest caz. Fiecare actor își joacă magistral rolul, de parcă ar juca rolul propriului personaj în filmul biografic. Nici un alt popor nu reușește să surprindă realismul precum filmele românești și marea provocare cred că ar reprezenta-o realizarea unui film SF. Sunt tare curios ce-ar ieși.

Realizatorii filmului au arătat că se poate și altfel de cum am fost obișnuiți până acum. Dacă se va continua la fel, viitorul cinematografiei românești va arăta bine. Oameni talentați avem, tocmai ne-au demonstrat-o încă o dată. Lipsește sprijinul. E păcat că lumea se înghesuie doar la filmele americane prelucrate cu ajutorul unor soft-uri speciale și evită un film în care actorul înlocuiește toată această aparatură. Mergeți la film! Nu o să vă pară rău.

Spre final, la secvențele din clubul de karaoke, mi-a venit în minte un alt titlu pentru acest film, care cred că mergea de minune: Manuela. 😀